Prosumatorii pe care cifrele nu îi văd

România avea 332.684 de prosumatori la 30 aprilie 2026, cu un ritm de aproximativ 10.000 noi în fiecare lună. Curentul pe care ei îl produc și îl consumă pe loc nu apare în datele Sistemului Energetic Național — nici la producție, nici la consum. Nu pentru că cineva ar ascunde ceva, ci pentru că acele date măsoară ce trece prin rețea, iar energia consumată în casa în care a fost produsă nu trece pe nicăieri.

Cifra de prosumatori este publicată pentru 30 aprilie 2026 și nu se actualizează singură; valoarea fotovoltaică de deasupra este live. Diferența dintre ele este exact subiectul acestei pagini.

Ce este, de fapt, un prosumator

Un prosumator este un consumator racordat la rețea care are și instalație proprie de producție — în România, aproape întotdeauna panouri fotovoltaice pe casă sau pe hală. În orice moment, el face unul din trei lucruri:

• Autoconsum — produce și consumă în același timp, în aceeași clădire. Curentul nu iese pe contor în niciun sens.
• Injecție — produce mai mult decât consumă, iar surplusul intră în rețeaua de distribuție din cartier.
• Consum din rețea — noaptea sau iarna, când panourile nu ajung, trage din rețea exact ca oricine altcineva.

Ce intră în cifrele SEN și ce nu

Aici trebuie multă precizie, pentru că se confundă ușor:

Valoarea FOTO pe care o vezi pe panou — chiar acum — MW — este producția fotovoltaică măsurată în sistem. Ea conține centralele racordate și telemăsurate. Nu conține panourile de pe casa vecinului.

Consecința e simetrică și merită spusă limpede: cererea reală a României este mai mare decât cifra de consum afișată, iar producția reală este mai mare decât cifra de producție. Ambele lipsesc cu exact aceeași cantitate — autoconsumul — deci ecuația consum = producție + sold rămâne perfect adevărată. Ce se schimbă nu este corectitudinea cifrelor, ci ce anume măsoară ele: cererea văzută de sistem, adică ce a mai rămas de acoperit după ce panourile și-au făcut treaba acasă.

Efectul se vede, chiar dacă mărimea nu se măsoară

Autoconsumul nu apare ca număr, dar își lasă amprenta în forma zilei. Când sute de mii de instalații produc simultan, la prânz, cererea văzută de sistem se adâncește; când soarele apune, ea reapare brusc. Este exact motivul pentru care vârful de vară al României s-a mutat de la prânz la seară.

Cifrele de seară apar abia după ora 17:00, pe măsură ce ziua se completează; până atunci în locul lor stă o liniuță, pentru că măsurătorile respective încă nu există.

Diferența nu este cauzată doar de prosumatori — contribuie și parcurile mari, și tiparul normal de activitate al unei zile. Dar direcția și momentul sunt semnătura producției solare, iar ea crește în fiecare lună cu încă zece mii de acoperișuri. Reperul istoric este vârful de vară de 8.031 MW consemnat pe 30 iunie 2026, la ora 19:02 — seara, nu la amiază, cum ar fi fost acum câțiva ani.

De ce contează, dincolo de statistică

• Pentru rețea. O curbă cu adâncitură la prânz și perete la apus este mai greu de urmărit decât una netedă: aceleași centrale trebuie să pornească și să crească mai repede, într-un interval mai scurt.
• Pentru estimări. Orice proiecție de cerere care pleacă din cifra SEN proiectează cererea rămasă, nu cererea totală. Diferența crește pe măsură ce apar prosumatori noi.
• Pentru tine. Dacă ai panouri, cea mai valoroasă energie este cea consumată pe loc — este singura care nu trece prin niciun contor, prin nicio piață și prin nicio factură. Mutarea consumului mare (mașină electrică, boiler, mașină de spălat) în intervalul de producție este, practic, singura pârghie gratuită.

Întrebări frecvente